4 fete, 3 saptamani, 5 tari. Intr-un cuvant: Asia

Acum cateva zile, o prietena foarte buna a postat poza de mai jos, pe Facebook. Si ea, o hoinara din fire, careia aveam sa ii dau dreptate.

.facebook_1425807389401

Si iata ca la doar cateva zile distanta este publicata pe pagina Spring SuperBlog 2015, tema cu numarul 4: “Ce fel de turist esti”, propusa de cei de la CND Turism.

Totul a inceput intr-o zi de Ianuarie, cand am vazut-o pe una din colegele si ulterior, prietena apropiata ca, chicoteste de fericire la birou.

–  Cata fericire la “ghiseul numarul 3”, zic eu. Pai? Ne spui si noua despre ce e vorba?

–  Plec in Asia in Mai.

A mai durat cateva minute pana mi-a adresat intrebarea fatala:

–  Vrei sa vii cu noi? Merg cu sora mea si cu o buna prietena.

De multe ori pana atunci cercetasem tot felul de oferte turistice in destinatii exotice, cat mai indepartate cu putinta, insa niciodata nu imi alocasem in mod serios buget pentru o astfel de escapada.

–  Vin, am raspuns.

Pana seara aveam deja cumparate bilete de avion. Urma ca pana la plecare sa stabilim si restul detaliilor. Zis si facut. Cinci tari in trei saptamani. Parea ca va fi o vacanta deloc usoara, insa de cate ori in viata ai ocazia sa intalnesti oameni care sa fie dispusi la asa o calatorie?

Cu greu a venit si ziua plecarii. Ultimele telefoane catre cei dragi in aeroport, ultimele imbratisari cu cei care ne-au condus catre marea noastra aventura.

Vietnam, Hanoi:

Abia ce coborasem din avion si ne indreptam catre control pasapoarte, cand auzim un domn ca ne striga. Un pic panicate, desi aveam toate formalitatile facute din tara si nu se putea sa avem probleme cu viza, ne-am oprit din drum tematoare. Domnul care ne abordase era un personaj obscur de la securitate. Desi mic si pipernicit, iata ca in secunda urmatoare detinea cele mai importante documente pe care le aveam: pasapoartele noastre. In timp ce se indeparta cu ele in mana, in minte deja imi incolteau planuri despre cum avem sa il doboram, sa luam pasapoartele si sa fugim. Dupa cateva minute insa, a revenit:

–  Va trebui sa va intoarceti la voi in tara cu urmatorul avion!, ne-a spus.

Eram tare confuze si nu intelegeam ce anume se intampla. Cum sa ne intoarcem cu urmatorul avion, cand noi urma sa ne intoarcem peste trei saptamani iar zborul pleca din Malaezia?

–  Am glumit! Calatorie placuta!

S-a vrut a fi o gluma buna, un preview pentru tot ce avea sa urmeze. Deloc gustata la acel moment de noi, care ametite de fusul orar, ne holbam in jur pentru a afla cat era ora. Matematica nu mai functiona dupa un zbor de aproape 12 ore.

Intotdeauna am luat in deradere povestile oamenilor despre socul cultural. Probabil unde nici nu calatorisem decat in tari mai civilizate ca cea in care traiam. Aveam insa sa il cunosc la scurt timp.

Cine spune ca Bucurestiul este un oras aglomerat si haotic, trebuie neaparat sa isi ofere o vacanta in Asia. Trebuia intotdeauna sa te coordonezi cu o a doua persoana, astfel incat fiecare sa se uite in cealalta parte pentru a traversa strada. In cateva fractiuni de secunda, de nicaieri apareau valuri de motociclete si motorete. Iar trecerile de pietoni sunt niste glume proaste, pentru ca nimeni nu tine cont de existenta lor. Trotoarele erau impanzite de mici tarabe, de unde puteai cumpara orice. De la suveniruri pana la mancare. Puii stateau atarnati pe niste sfori, invitandu-te sa servesti o cina copioasa, desi in jur roiau sobolanii.

Cu toate acestea, oamenii pareau fericiti. Mare ne-a fost mirarea sa vedem gramezi de oameni dansand pe aleile parcului, pe muzica rasunand din niste casetofoane imense, ca cele pe care le aveam cand eram noi copii sau pe care le poti vedea si acum la birtul satului, purtate pe umar de catre cineva.

Dar de departe cea mai amuzanta amintire este legata de vizita locuintei lui Ho Chi Min, un mare lider politic in Vietnam. Fotograf pasionat cum sunt, mai ales in vacante, am tinut cu tot dinadinsul sa obtin cadrul perfect pentru a fotografia copacii cu frunzele rosii, oglindindu-se in lacul din apropiere. Lac plin cu pesti uriasi de culoare corai. Astfel ca, am facut imprudenta de a cobora pe scarile care dadeau in lac. Desi pline de noroi alunecos, intrucat de o zi ploua incontinuu, m-am incumetat pana la ultima scara, cand “am decis ca pot plonja” cu gratie alaturi de pesti. Din fericire ghiozdanul pe care il aveam in spate m-a impiedicat sa alunec de tot in lac. Vazandu-ma ca sunt pe jumatate in lacul marelui Ho Chi Min, domnii de la securitate au insistat sa ne conduca imediat pe portile domeniului si astfel vizita noastra a luat sfarsit.

Asia_Cruise_Junk_in_Halong_bayDaca ajungi in Vietnam, nu ezita sa iti rupi cateva zile din vacanta pentru a vizita golful Halong Bay denumit si „Golful Dragonului descendent”, la bordul unui vas.

Golful este format dintr-un grup 3000 de insule monolitice, fiecare dintre ele fiind acoperita de vegetatie luxurianta, de jungla. Nu uita de asemenea de grota  „Hang Dau Go”, cea mai mare grota din zona golfului, numita si „Pestera Minunilor”. Cele trei mari compartimente ale sale contin numeroase stalactite si stalagmite spectaculoase.

Chiar daca nu stii sa inoti, .nu ezita sa te aventurezi intr-o plimbare cu un kaiac canoe. Dormi pe puntea vasului si vei descoperii cele mai frumoase peisaje vazute vreodata. Nu stii vietnameza? Poate ca e momentul perfect sa o inveti, participandpiete-plutitoare-halong-bay-vietnam-3994 la „sesiunile” de karaoke care se organizeaza de obicei pe astfel de vase.

Inchiriaza o barca si descopera pietele si scolile plutitoare din golf. Vei fi placut impresionat de caldura oamenilor pe care ii vei intalni si de frumusetea salbatica a locului.

Tailanda, Bangkok: Urmatoarea noastra destinatie pentru cateva zile avea sa fie acest amalgam de cladiri inalte, metrouri suspendate si tarabe care impanzeau si aici trotuarele. De data aceasta insa nu mai trebuia sa ne ferim de motociclete si motorete, ci de tuk-tuk-uri. Tot niste motorete, care insa aveau o mica cabina atasata, pentru comfortul turistilor.

IMG_1540Dupa singura calatorie cu tuk-tuk-ul, am realizat importanta produsului numit: asigurare de viata.

Timp de patru zile am petrecut zeci de kilometrii pe jos, pentru a vedea si cele mai acunse colturi ale orasului. Desi foarte modern, Bangkok-ul ramane totusi orasul contrastelor: temple buddhiste absolut impresionante alaturi de o multitudine de cladiri inalte si tarabe ingramadite.

In dupa-amiaza ultimei zile pe care aveam sa o petrecem in Bangkok, prietenele cu care plecasem m-au anuntat ca ele au decis sa mai ramana inca o zi in Bangkok. Conform planului initial, a doua zi urma sa plecam catre Cambodgia, spre templele de la Angkor Wat, pentru doar trei zile. Pentru mine Cambodgia era destinatia la care tanjeam cel mai mult din intreg traseul. Si din pacate si singura destinatie in care am decis ca vom ajunge nu cu avionul, cum aveam sa facem in celelalte tari, ci cu transportul in comun, respectiv tren sau autobuz. Desi citisem tot felul de povesti mai mult sau mai putin placute despre experienta trecerii granitei dintre Thailanda si Cambodgia, pe la Poipet. Se spunea ca este punctul de granita cel mai popular, insa si cel mai disfunctional.

Imi doream atat de mult insa sa ajung la Angkor Wat, incat in ciuda situatiei neplacute si a faptului ca nu eram deloc convinsa ca decizia mea era cea potrivita, am hotarat ca voi porni la drum singura.

Am identificat rapid o agentie de turism care avea sa ma duca la destinatie, astfel ca, in dimineata urmatoare am luat rucsacul in spate si m-am urcat in micutul microbuz care pleca spre granita.

Prea tarziu mi-am dat seama de atipicul situatiei: pentru a ajunge la microbuz am fost luata de mana de catre un barbat nevorbitor de limba engleza sau orice alta limba decat cea a semnelor. Parea ca voi fi singurul calator, insa nu imi trecuse prin cap ca ar fi fost bine sa iau macar un numar de telefon de la agentie.

Ajusa la microbuz, aveam sa constat ca mai erau alti doi pasageri, la fel de speriati ca si mine.

–  Oh, we are so happy to see you! We thought we are the only passengers and the drives looks a bit strange. But now that you came also, it seems that everything is ok.

Aveam curand sa uitam pentru cateva ore de toate aceste ganduri si temeri, la vazul peisajului salbatic si deopotriva fascinant.

IMG_1513

Ajunsi insa aproape de granita, teama noastra avea sa ia din nou proportii. Am fost dati jos din microbuz inainte de a ajunge la prima destinatie si am fost intampinati de un nou personaj local, care contra unei sume de bani urma sa ne faca rost de viza. Alternativa era acea de a merge mai departe pe jos pana la granita, pe cont propriu, lucru pe care cei doi americani cu care calatorisem au decis sa il faca.

Si astfel m-am trezit singura, in mijlocul unui camp, unde daca aveam sa dispar, nu s-ar mai fi gasit nicio urma. Din fericire inca nu constientizam acest lucru.

Trecerea pe la punctul de granita a fost de-a dreptul inspaimantatoare. Sute de oameni care te trag de mana, pentru a merge cu ei. Pentru bani. In toate cele trei zile care aveau sa urmeze, nu era vorba decat despre bani.

Cambodgia, Siem Reap:

Am ajuns in oras undeva in jurul orei 16.00. Fortata sa cobor din masina in care eram si care conform asteptarilor mele avea sa ma duca ca pe o diva pana in fata hotelului unde facusem rezervare, m-am trezit dintr-o data urcata intr-un tuk-tuk, fata mea fiinda la o distanta de numai cativa centimetrii de a celui care incerca sa ma convinga sa il „folosesc” pe el in urmatoarele trei zile. De altfel, nu exista alta modalitate de deplasare in acea tara, in afara de aceste tuk-tuk-uri anonime prin prisma carora locuitorii de acolo incercau sa supravietuiasca.

Am refuzat cu gratie oferta domnului, inspaimantata fiind de experienta acelei zile. Nu stiam insa ce avea sa urmeze.

Ajunsa in siguranta la hotel, ca orice turist curios, am luat cateva pliante de la receptie.

–  „If you are a women, after 16.00 p.m., do not walk alone in the city.”

16.30: Aveam ochii umflati de plans, pentru ca realizasem ceea ce tocmai se petrecuse. Imi era teama sa mai ies din hotel de una singura.

Urma insa, sa mi se confirme a doua zi ca toata aceasta experienta nu a fost doar rodul imaginatiei mele.

In final insa am iesit. Eram la mii de kilometrii distanta de casa, acolo unde imi doream cel mai mult sa ajung.

Aveam sa descopar o luma altfel decat ceea ce imi imaginam. Aveam sa aflu povestile celui care avea sa imi fie ghid in urmatoarele trei zile, un om plecat de langa parinti pentru a supravietui, povestea copiior care stateau alaturi de parinti pe  patura unde ei vindeau fructe si povestea celor trei mii de lespezi din rau. Alaturi de multe alte povesti.

IMG_1122  IMG_1429

Daca ajungi in Cambodgia, nu rata rasaritul vazut in fata templelor de la Angkor. In fiecare dimineata vei gasi sute de turisti care asteapta infrigurati acest moment. Nu uita sa iei cu tine un pachet de biscuiti, pentru a-i putea oferi micilor animale care populeaza templele: maimutele. Si daca ai la dispozitie inca o zi, solicita ghidului tau sa te insoteasca intr-o calatorie in varful muntelui, la un alt templu al lui Buddha. Daca esti un pic curajos, fa-o pe o motocicleta, in loc de tuk-tuk, pentru a savura la maxim plimbarea off-road.  

Malaezia, Kuala Lumpur:

Prietena mea este genul de persoana trebuie sa-si vizualizeze dorintele pentru a o motiva sa le indeplineasca. Nu aveam sa stiu acest lucru pana in seara in care i-am facut o vizita la domiciliu, cand, stand la un ceai, am observat un colaj de poze printate pe o coala agatata pe frigider.

–  Mon, ce e cu foaia de pe frigider?

–  E lista cu lucrurile pe care mi le doresc: locurile pe care vreau sa le vad, jobul pe care mi-l doresc, relatia la care visez si alte cateva.

IMG_1687In acel colaj apareau si cele doua turnuri din Kuala Lumpur. Pe vremea aceea insa nici nu imi imaginam ca voi lua parte la implinirea dorintelor prietenei mele. Era cu mult inainte ca eu sa aud macar de intentia ei de a vizita Asia. Avea sa fie singura persoana pe care sa o cunosc care sa isi faca astfel de colaje. Pana si pe desktop-ul de la birou avea aceeasi poza. Insa iata ca la ea acest sistem a functionat, iar colajul este mereu intr-un proces de re-actualizare.
IMG_1762  Aveam sa petrecem urmatoarele zile in orasul la care ea visase atat de mult. Si cum vacantele sunt momentul potrivit pentru a duce la bun sfarsit toate nebuniile care iti trec prin cap, m-am trezit ca merg desculta alaturi de ea, catre cele doua turnuri falnice ale orasului. In semn de solidaritate. Tocmai ce isi facuse pe glezna un tatuaj cu henna, care nu avea sa se usuce indeajuns de repede incat sa putem ajunge la timp la cele foua turnuri. De retinut faptul ca nu poti urca in turnurile Petronas, daca nu iti faci rezervare cu cel putin cateva zile inainte.

Daca ajungi in Malaezia, asigura-te din timp ca vei urca in cele doua turnuri. Bucura-te de frumusetea fantanilor artificiale care topaie pe ritmurile muzicii si de ce nu, da o fuga si pana la Batu Caves, la 13 kilometrii distanta de capitala Kuala Lumpur.

Doha, Qatar: Ultimul stop. Ma simteam ca in filmele americane. Un fel de Los Angeles. Marea in dreapta, strazi cu cate cinci benzi pe sens si multi palmieri in jur. Afara, 50 de grade Celsius. In ciuda caldurii de afara, am decis sa luam orasul la picior.

IMG_1870

De altfel, eram singurii pietoni. In tot orasul aveam sa vedem o singura trecere pentru pietoni. Ba chiar la un moment dat, am vazut o masina oprind pentru a ne intreba daca dorim sa ne duca undeva anume. Ne-am continuat insa calatoria, pe cont propriu. Aveam sa poposim pana la lasarea noptii, pe marginea marii, sub privirile curiosilor imbracati in khimar, care probabil nu intelegeau de ce patru fete isi sufleca blugii si isi inmoaie picioarele in mare. Urma sa dormim in aeroport pana a doua zi de dimineata cand aveam ultimul zbor.

Daca ai o escala de cateva ore in Doha, nu ezita sa vizitezi orasul. Desi vei descoperi doar cladiri inalte de birouri si hoteluri luxoase, te poti bucura de privelistea minunata a marii in timpul zilei si stralucirile de diamant ale cladirilor pe seara. Iti garantez ca vei lua parte la un spectacol foarte animat.

Ar mai fi multe de povestit, insa exista o singura concluzie: daca si tie ti-ar fi placut sa traiesti astfel de experiente, inseamna ca esti turistul BACKPACKER.

SAM_0635

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015!

Reclame

Un gând despre &8222;4 fete, 3 saptamani, 5 tari. Intr-un cuvant: Asia&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s